Fight: Disappointment vs. Satisfaction

U think u cannot get more surprised.. and yet it happens.

Daca cineva duminica mi-ar fi zis asha ceva.. as fi fost in stare sa ii zic vreo 2 de bine..

Din nou ceva vreme trecuta de cand am scris ultima oara. Sigur ar fi mai bine dk as scrie in fiecare zi. Nu as avea atat de mult de pus pe hartie ( suna mult mai bine decat ... the presentation server gets the input from the user :| and builds the request and.. :-@ ).

Mi-am ales si eu o zi perfecta: Marti, 13. ( Si cu asta am zis totul )
Nu stiu daca e vorba de superstitia in sine propagata de la ceilalti (deci tre sa crezi in ea) ori de faptul ca daca e sa se intample astazi ceva 'rau' stii motivul.

Ieri un examen. Primul oficial. Destul de mult de invatzat.. e vreodata putin?! Fara gandurile obisnuite 'de ce nu ma pot concentra' , 'aoleu.. :-ss .. nu o sa termin..', 'am uitat tot ce am citit pana acum', 'nu pot sa sar peste partea asta.. sigur o sa imi dea ceva de aici '. Sunt ganduri normale dupa mine.. dar chiar asha o fi pentru majoritatea? Hmm.. lumea zice(a) ca oricat de mult ai invatza ai impresia ca nu stii.. Si chiar le zici celorlalti ca nu stii nimik dar ei nu te cred. ntz ntz ntz .. Ce sa faci daca asta simti.. :)

Poate singurul lucru care imi place aici, legat de invatzat/examene ( mai sunt si altele.. numai ca nu le-am descoperit inca ) , este lipsa frecangelii de akas. Un amfiteatru imens in care 50 de studenti par putini. 3 supraveghetori. Numai unul suficient de interesant pentru a cauta motive in subiectele din examen pentru a ridica mana in speranta ca o sa vina el sa raspunda 'neclaritatilor' tale.
Asa.. si ziceam de amfiteatru.. 1 rand in fatza , 2 locuri pe rand lasate liber. Destul de strict?! Cred ca suficient pentru a picta imaginea, pt a intelege cum stau lucrurile pe la 'altii'. Asta nu suna deloc a examen obisnuit la facultatea de mate.. de fapt la orice uni in Ro.

Ok.. destul despre examen..
Imi tot repet ca e deja trecut.. dar nu imi pot convinge gandurile sa isi schimbe directia.. pffff

Se duce o lupta intre evenimentele de ieri: 1. examenul cel mentionat (ok..i hope mentioned for the last time ) si 2. (partea despre care nu prea vreau sa vorbesc dar pentru nush ce motiv o fac) vestea / shocul / dezamagirea / sentimentul de a fi parasit cand am aflat ca omul pe care il admiram si care ma soca de fiecare data cand aflam ceva nou despre el ( soca pentru ca asha cum zicea si el 'we are alike' ) va pleca.
'A pleca' un cuvant usor dar cu atatea intelesuri, care in mare aduc intristare..

Ganduri confuze osciland intre 'selfishness.. i want to keep u here.. i feel terrible for losing u' thoughts si capacitatea de a il intelege tocmai pentru ca semanam atat, de a stii ca ceea ce (va) face ii va aduce ceea ce isi doreste, de a fi alaturi de el bucurandu-ma stiind ca spre deosebire de mine a gasit firimiturile de pe 'drumul lui'..
Ce l-a determinat sa faca asta.. the wish of aiming towards self development and the satisfaction that he is supposed to get by not remaining here.
Tot incerc sa gasesc raspuns la aceasta intrebare sperand ca acea persoana care il asteapta akas si despre care nu stiu prea multe nu a avut un cuvant de spus in decizia lui pentru ca ar contrazice tot ceea ce cred despre el.. intreaga poveste pe care as cuprinde-o numai intr-un cuvant ' freedom'.
In ultima perioada mi-am dat seama ca lucrurile care nu imi plac, pe care nu le vreau sunt cel mai usor de conturat. Dar ce caut, ce trebuie sa fie al meu, ceea ce trebuie gasit, ceea ce e pastrat pentru mine nu se lasa gasit. E aiurea spus ' ceea ce e pastrat pentru mine' pentru ca orice ca sa fie al tau trebuie castigat prin lupta pentru a simti satisfactia care iti va aduce un zambet.
O persoana vesela? Stiu ca lumea asha ma vede. Asha mi s-a zis cel putin, asha citesc in urarile de ziua mea 'sa ramai asha cum esti'. Adik cum?
Nu e suficient. Nu e ceea ce este. Nu e ceea ce trebuie sa fie.
De aceea stiu ca tre sa las acel egoism de o parte si sa ma bucur pentru ca am avut bucuria, norocul (desi nu cred in asha ceva) de a cunoaste o persoana pe care o sa imi fie greu sa o declasez. Cel putin asa simt acum. O sa incerc sa particip in continuare la lupta dintre sentimentul stupid de gol in stomac si cel de multumire.

Acum am un motiv de a vizita acel capat de lume sperand ca pot sa imi iau si castile cu mine sa pot suporta genul de muzica traditional in acea lume si sperand ca pana atunci o sa imi placa marea. Nee.. slabe sanse de asha ceva. Macar ideea de a alerga dimineata pe plaja ( nuu.. nu naked ) va compensa.

Ce folos daca tarile noastre sunt aproape. Eu sunt departe de a mea. Ehh.. acum putin timp radeam cand ziceam ca biletul de avion pana acolo e mai ieftin decat cel pana in RO.
Incerc sa glumesc.. dar parca partea cea trista a luat nishte vitamine.

Macar stiu ca pasiunea mea pentru poze nu va disparea. Ajuta la pastrarea amintirilor vii..
....
O sa inchei cu..
'Recoverability isn't always possible, but u can hope to reach what was once by compensating..'

For some this is only a TP phrase, but for those that have no idea what that is it has another meaning.. I think it makes a lot of sense..

----
PS: It sounds more mysterious with this abbreviation. But ok.. for the curious ones it means transaction processing.. a huge world under this name, a link between so many things.