Au trecut deja 2 zile dintr-un 2007 care se anunta interesant. Sper sa nu am parte de prea multe surprize pentru ca nu imi plac.

Revelionul?
hmm.. incep mai bine prin a relata ziua de 31.
Cu o seara inainte.. mai bine spun noapte ca de la un timp programul meu a devenit anormal.. mi-a trecut prin minte urmatoarea intrebare: la ce e buna ultima zi a anului?!

Am decis sa dedic acea zi nu reflectarii asupra unui an 2006 care a primit calificativul 'bun', ci incercarii de a face numai lucrurile pe care mi le doresc.
Asa ca pe scurt ultima zi a anului a insumat evenimentele:
1. o sesiune de 2 ore de jogging ( h h h )
2. prima mea prajitura . Cu aceasta ocazia doresc sa aduc multumiri oamenilor care m-au sustinut in realizarea acestei performante: mama, cornelia, christian, aurel ( pentru praful de copt ) , daniela ( 'succes la salata de fructe daca nu iti iese' :)) ) , colegilor de apartament ( pentru chinul suportat din cauza zgomotului infernal al blenderului ) si nu in ultimul rand mie pentru efortul depus . Rezultat: 9 (scara 1-10 bineinteles , 1 min , 10 max )
3. o seara cu noii mei prieteni ( din pacate nu toti, dar macar gandul la cei care nu erau aici a fost cat se poate de aproape ) incercand diferite sortimente de bauturi ( ca doar fiecare a venit cu a lui :D )

La 11.05 primesc un tel de la fratele meu... ' Multi ani traiasca.. multi ani traiasca.. la muuulti aniii'. Daaa.. akas eram deja in 2007. Ce inseamna 2007 pentru lumea de akas? Nu vreau sa ma gandesc.. sper numai in ceva mai bun, in iesirea din ceatza ce plutea cand am plecat de acolo.

Dupa degustarea clatitelor, checului si cremei de zahar ars pregatite cu truda in dorinta de a face din anul 2007 unul dulce, am pornit spre centru ajungand in Jungfernstieg ( unde se presupunea ca e al 2.lea loc imp de revelion ) la 11.59 :
Cred ca daca era sa ramanem in metrou aveam parte de un revelion pe cinste. O sticla de sampanie si 3 vagoane de oameni dornici sa iasa la suprafata pentru a asculta infernul. Si asta doar pentru cateva minute.

O nebunie ca si in toate colturile lumii. Anul viitor sigur nu o sa mai fac asta. Dar pana atunci mai avem de trait / povestit 363 de zile :). Oricum am avut grija sa facem atmosfera in grupul nostru, fiecare cu alte traditii in spate unit sa asiste la incrementarea contorului.

Poze poze.. filme multe.. amintiri frumoase.

Sper in mai multa ratiune pentru anul acesta. Simtirea o las pentru cei care si-o doresc.

Inchei in felul acesta si las confuzia ce o simt zilele acestea pentru mine de analizat.